- paleogen
- PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice.Trimis de MihaelaStan, 13.09.2007. Sursa: DLRCPALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele şi printr-o faună variată; numulitic. 2. adj. Care aparţine paleogenului (1), privitor la paleogen. [pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PALEOGÉN s., adj. (geol.) numulitic. (Depozite paleogen.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepaleogén adj. m. (sil. -le-o-), pl. paleogéni; f. sg. paleogénă, pl. paleogéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpaleogén s. n. (sil. -le-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPALEOGÉN1 n. Perioada întâi a erei terţiare. [Sil. -le-o-] /<fr. paléogeneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPALEOGÉN2 paleogenă (paleogeni, paleogene) Care ţine de perioada întâi a erei terţiare; din perioada întâi a erei terţiare. [Sil. -le-o-] /<fr. paléogeneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPALEOGÉN s.n. (geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparţine acestei perioade. [cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naşte].Trimis de LauraGellner, 10.01.2007. Sursa: DNPALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.