asonanţă

asonanţă
ASONÁNŢĂ, asonanţe, s.f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance.
Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX '98

asonánţă s. f., g.-d. art. asonánţei; pl. asonánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASONÁNŢ//Ă asonanţăe f. Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. /<fr. assonance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASONÁNŢĂ s.f. 1. (lit.) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 2. Corespondenţă de sunete. [< it. assonanza, cf. fr. assonance].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ASONÁNŢĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • asonánţã — s. f., g. d. art. asonánţei; pl. asonánţe …   Romanian orthography

  • asonant — ASONÁNT, Ă, asonanţi, te, adj. Care produce o asonanţă. – Din fr. assonant. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98  asonánt adj. m., pl. asonánţi; f. sg. asonántă, pl. asonánte …   Dicționar Român

  • asonantar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: asonantar asonantando asonantado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. asonanto asonantas asonanta… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • asonantar — ► verbo intransitivo 1 LITERATURA, POESÍA Ser una palabra asonante de otra: ■ la primera palabra de la frase asonanta con la tercera. REG. PREPOSICIONAL + con 2 RETÓRICA Usar incorrectamente el recurso de la asonancia. ► verbo transitivo 3 POESÍA …   Enciclopedia Universal

  • rezonanţă — REZONÁNŢĂ, rezonanţe, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica şi a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară… …   Dicționar Român

  • asonantar — {{＃}}{{LM A03725}}{{〓}} {{ConjA03725}}{{＼}}CONJUGACIÓN{{／}} {{［}}asonantar{{］}} ‹a·so·nan·tar› {{《}}▍ v.{{》}} {{♂}}Referido especialmente a un verso o a una palabra,{{♀}} rimar o hacerlos rimar con otros con rima asonante: • En la primera estrofa …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”