osânză

OSẤNZĂ, osânze, s.f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. p. ext. Grăsime depusă pe diverse părţi ale corpului omenesc. ♦ fig. Bunăstare, avere, bogăţie. – Din lat. absungia.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OSÂNZĂ s. (reg.) rânză. (osânză de porc.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



osânză s. f., g.-d. art. osânzei; pl. osânze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OSÂNZ//Ă osânzăe f. 1) Grăsime din cavitatea abdominală a unui porc. 2) înv. Untură de peşte. 3) fig. Stare materială bună. /<lat. axunia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



osînză (osấnze), s.f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. lat. axungia (Puşcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Provenienţa lui a iniţial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Puşcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, rom., LVI, 105); prin încrucişare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuşi o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a iniţialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER