- osmanlâu
- OSMANLẤU, -IE, osmanlâi, s.m. şi f., adj. (înv.) 1. s.m. şi f. Turc. 2. adj. Turcesc. – Din tc. osmanli.Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX '98OSMANLÂU adj. v. turcesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeOSMANLÂU s., adj. v. turc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeosmanlâu/osmanlíu s. m., adj. m., art. osmanlâul/osmanlíul, f. osmanlâie/osmanlíe, g.-d. art. osmanlâiei/osmanlíei; pl. m. şi f. osmanlâi/ osmanlíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOSMANLÂ//U1 osmanlâuie (osmanlâui) m. înv. v. OSMAN I. [var. osmanliu] /<turc. osmanliTrimis de siveco, 28.12.2008. Sursa: NODEXOSMANLÂ/U2 osmanlâui m. înv. v. OSMAN II. [var. osmanliu] /<turc. osmanliTrimis de siveco, 28.12.2008. Sursa: NODEXosmanlíu (-ii), adj. – Otoman. tc. osmanli. sec. XIX.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.