- turc
- TURC, -Ă, turci, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei sau este originară de acolo. ♢ expr. Cum e turcul şi pistolul = cum e omul, aşa sunt şi faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpăţânat, a nu vrea să înţeleagă, a nu ţine seama de nimic. Turcul plăteşte, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alţii. ♦ p. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. adj. Care aparţine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). – Din tc. türk.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TURC s., adj. 1. s. (înv. şi pop.) necredincios, (înv. şi reg.) ciutac, (înv.) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, (ir.) şalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeturc s. m., adj. m., pl. turci; f. sg. túrcă, pl. túrceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUR//C1 turccă (turcci, turcce) v. TURCESC. /<turc. türkTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUR//C2 turccă (turcci, turcce) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türkTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXturc (-ci), – Otoman. – Mr. turcu, megl. turc. tc. turk (Şeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), cf. ngr. τοῦρϰος, sl. turύkύ. – Der. turcoaică, s.f. (femeie din Turcia); turcaleţ, s.m. (varietate de zmeu; varietate de patlagină); turcesc, adj. (turc); turceşte, adv. (în limba turcă; ca turcii); turci, vb. (a converti la islamism); turcie, s.f. (înv., limba turcă); turcime, s.f. (mulţime de turci); turcism, s.n. (cuvînt turcesc); turculeţ, s.m. (copil turc; Banat, sticlete, Carduelis elegans; anemonă, Anemone nemorosa); turcoază, s.f., din fr. turquoise; turchiaz (var. Olt. turchez), adj. (albastru-verzui), unul din puţinele cuvinte fr. care au uz popular.Trimis de blaurb, 10.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.