orogeneză

orogeneză
OROGENÉZĂ, orogeneze, s.f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarţei terestre şi care au drept rezultat formarea unui lanţ muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.
Trimis de ionel_bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX '98

OROGENÉZĂ s. (geol.) orogenie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

orogenéză s. f. geneză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OROGENÉZĂ f. Proces geologic de formare a munţilor. /<fr. orogénese
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munţilor; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naştere].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munţilor; orogenie (1). (< fr. orogenèse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • orogeneza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. orogenezazie, blm, geol. {{/stl 8}}{{stl 7}} ruchy skorupy ziemskiej, które prowadzą do powstawania gór; ruchy górotwórcze, górotwórczość : {{/stl 7}}{{stl 10}}Orogeneza alpejska, kaledońska. <nłac. z gr.> …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • orogeneza — orogèneza ž DEFINICIJA geol. proces nastajanja ulančanih gora rasjedanjem i ubiranjem Zemljine kore ETIMOLOGIJA oro + geneza …   Hrvatski jezični portal

  • orogenézã — s. f., pl. orogenéze …   Romanian orthography

  • orogeneza — ż IV, CMs. orogenezazie, blm geol. «tworzenie się gór; procesy zachodzące w skorupie ziemskiej (ruchy skorupy ziemskiej obejmujące znaczne obszary), prowadzące do powstawania gór fałdowych; ruchy górotwórcze; górotwórczość» ‹gr. + geneza› …   Słownik języka polskiego

  • órogenéza — e ž (ọ̑ ẹ̑) geogr. gibanje zemeljske skorje, ki povzroča nastajanje gor, gorovij, gorotvorno gibanje …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • orogenic — OROGÉNIC, Ă, orogenici, ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este provocat, aparţine sau rezultă prin procesul de orogeneză, privitor la orogeneză; orogenetic. – Din fr. orogénique. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  OROGÉNIC …   Dicționar Român

  • orogenie — OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanţurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  OROGENÍE s. v. orogeneză. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • hercinic — HERCÍNIC, Ă, hercinici, ce, adj. (În sintagma) Orogeneza hercinică = totalitatea mişcărilor de cutare a scoarţei pământului manifestate din devonian până în permian, în urma cărora s au format o serie de munţi. ♦ Care s a format prin (sau în)… …   Dicționar Român

  • orogenetic — OROGENÉTIC, Ă, orogenetici, ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic). Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  OROGENÉTIC adj. v. orogenic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  orogenétic adj. → genetic Trimis de… …   Dicționar Român

  • orogen — OROGÉN orogene, s.n. (geol.) Regiune vastă a scoarţei terestre unde au avut loc mişcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanţ muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  orogén …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”