- orogenie
- OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanţurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.Trimis de ionel_bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX '98OROGENÍE s. v. orogeneză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOROGENÍE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munţilor. /<fr. orogénieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munţilor. [gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generaţie].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNOROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munţilor. (< fr. orogénie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.