orbesc

orbesc
ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbeşti, adj. 1. Care aparţine orbului2, de orb2. 2. fig. (Despre acţiuni şi sentimente) Care se manifestă orbeşte, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de raţiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

orbésc adj. m., f. orbeáscă; pl. m. şi f. orbéşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORB//ÉSC orbesceáscă (orbescéşti) 1) Care este caracteristic pentru orbi; propriu orbilor. 2) fig. (despre manifestările oamenilor) Care se produce fără participarea activă a raţiunii; mecanic; maşinal; Supunere orbescească. /orb + suf. orbescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • orbi — ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni orb2, a şi pierde vederea. ♦ tranz. A face pe cineva să şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ expr. (Nici cât sau măcar) să orbeşti un şoarece = foarte puţin; deloc. ♦ tranz. A tulbura vederea, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”