- orbi
- ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni orb2, a-şi pierde vederea. ♦ tranz. A face pe cineva să-şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ expr. (Nici cât sau măcar) să orbeşti un şoarece = foarte puţin; deloc. ♦ tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. tranz. fig. A face pe cineva să-şi piardă raţiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înşela, a amăgi pe cineva, a minţi. – Din orb2.Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98A orbi ≠ a vedeaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a orbi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeorbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acţiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acţiunea unor factori frapanţi. /Din orbTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURBI ET ORBI loc. adv. 1. (bis.) Formulă de adresare a decretelor Vaticanului şi a mesajelor papale. 2. (fig.) Adresat tuturor, din orice loc. [< lat. urbi et orbi – cetăţii şi omenirii].Trimis de LauraGellner, 21.11.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.