Dicționar Român. 2013.
orbecăi — ORBECĂÍ, orbecăiesc, vb. IV. intranz. A umbla (încoace şi în colo) pipăind şi rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [prez. ind. şi: orbécăi. – var.: orbăcăí vb. IV.] – Orbeca + suf. ăi. Trimis de RACAI, 21.10.2003.… … Dicționar Român
orbecare — ORBECÁRE, orbecări, s.f. (înv.) Acţiunea de a orbeca; orbecăire. – v. orbeca. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORBECÁRE s. v. bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit.… … Dicționar Român
bâjbâi — BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceaţă etc.). ♦ tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ♢ loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formaţie onomatopeică. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
orb — ORB1 s.n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ♢ expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un … Dicționar Român
orbecat — ORBECÁT, Ă, orbecaţi, te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – v. orbeca. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
