- opritori
- opritóri (pari) s. f. pl. (sil. -pri-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
opritori
Look at other dictionaries:
opritor — OPRITÓR, OÁRE, opritoare, s.n., opritori, s.f. I. subst. Ceea ce împiedică, stăvileşte ceva. 1. s.f. Frână formată dintr un lanţ legat cu un capăt de dricul carului şi prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de … Dicționar Român
opritoare — OPRITOÁRE s. piedică, (reg.) târşă, (prin Transilv.) şurlău. (opritoare la roţile carului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime OPRITOÁRE s. v. baraj, dig, stăvilar, zăgaz. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime opritoáre… … Dicționar Român
