opoziţiune

opoziţiune
OPOZIŢIÚNE s.f. v. opoziţie.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OPOZIŢIÚNE s.f. v. opoziţie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc …   Dicționar Român

  • opoziţional — OPOZIŢIONÁL, Ă, opoziţionali, e, adj. De opoziţie. ♢ Propoziţie circumstanţială opoziţională = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei prin întregul ei conţinut sau numai printr o parte a lui (predicat, complement etc.). [pr.:… …   Dicționar Român

  • opoziţionist — OPOZIŢIONÍST, Ă, opoziţionişti, ste, adj. 1. Care face politică de opoziţie. 2. Opus2, contrar. [pr.: ţi o ] – Opoziţiune + suf. ist. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OPOZIŢIONÍST s. v. oponent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”