- opoziţiune
- OPOZIŢIÚNE s.f. v. opoziţie.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OPOZIŢIÚNE s.f. v. opoziţie.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc … Dicționar Român
opoziţional — OPOZIŢIONÁL, Ă, opoziţionali, e, adj. De opoziţie. ♢ Propoziţie circumstanţială opoziţională = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei prin întregul ei conţinut sau numai printr o parte a lui (predicat, complement etc.). [pr.:… … Dicționar Român
opoziţionist — OPOZIŢIONÍST, Ă, opoziţionişti, ste, adj. 1. Care face politică de opoziţie. 2. Opus2, contrar. [pr.: ţi o ] – Opoziţiune + suf. ist. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OPOZIŢIONÍST s. v. oponent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român