opoziţional

opoziţional
OPOZIŢIONÁL, -Ă, opoziţionali, -e, adj. De opoziţie. ♢ Propoziţie circumstanţială opoziţională = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei prin întregul ei conţinut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [pr.: -ţi-o-] – Opoziţiune + suf. -al.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

opoziţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. opoziţionáli; f. sg. opoziţionálă, pl. opoziţionále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OPOZIŢIONÁL opoziţională (opoziţionali, opoziţionale) Care se află în opoziţie cu ceva; care se opune. [Sil. -ţi-o] /opoziţie + suf. opoziţionalal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OPOZIŢIONÁL, -Ă adj. De opoziţie. ♦ Propoziţie opoziţională (şi s.f. ) = propoziţie circumstanţială care se opune conţinutului regentei. [pron. -ţi-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].
Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DN

OPOZIŢIONÁL, -Ă adj. de opoziţie; opozitiv. o complement circumstanţial opoziţional = complement care desemnează obiectul sau acţiunea căreia i se opune un alt obiect sau acţiune; propoziţie opoziţională (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă o opoziţie faţă de conţinutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • opozitiv — opozitív adj. m., pl. opozitívi; f. sg. opozitívă, pl. opozitíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  OPOZITÍV, Ă adj. (Rar) Opoziţional. [cf …   Dicționar Român

  • contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”