- opercul
- OPÉRCUL, opercule, s.n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de peşti. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OPÉRCUL s. (anat.) (pop.) ureche. (opercul la peşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeopércul s. n., pl. opérculeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă şi protejează branhiile la peşti. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluşte. ♦ Strat subţire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la muşchi. [pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].Trimis de LauraGellner, 29.06.2005. Sursa: DNOPÉRCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă şi protejează branhiile la peşti. 2. organ care închide scoica anumitor moluşte. 3. strat subţire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la muşchi. (< fr. opercule, lat. operculum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.