op

OP, opuri, s.n. (livr.) Operă (literară sau ştiinţifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OP s. v. carte, lucrare, operă, scriere, text, tipăritură, tom, volum.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OPÚS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea op a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.

Trimis de siveco, 28.11.2008. Sursa: Sinonime



op s. n., pl. ópuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OP opuri n. livr. depr. Creaţie literară sau ştiinţifică; scriere. /<lat. opus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



–OP Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "ochi", "vedere". [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi].

Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN



OP s.n. (Liv.) Operă (literară sau ştiinţifică), lucrare, scriere. [< lat. opus].

Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DN



OP¹ s. n. carte, lucrare, scriere, operă. (< lat. opus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



OP² adj. inv. (arte) care se bazează pe reacţii optice. (< engl. op/tical art/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



-ÓP³ elem. opt(o)-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



op s.n. – Necesitate, nevoie. lat. opus (Diez, I, 436; Puşcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). înv., este dublet al lui op, s.n. (operă, carte), din acelaşi cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea şi în formele obsă (‹ opsă, op să) şi opt "e precis" ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox rom., IX, 26-56.

Trimis de blaurb, 19.06.2008. Sursa: DER