- ondulaţie
- ONDULÁŢIE, ondulaţii, s.f. Mişcare unduioasă a unei suprafeţe lichide; unduire. ♢ Operaţie de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98ONDULÁŢIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (ondulaţieiile unui teren.) 2. buclă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeonduláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. onduláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. onduláţiei; pl. onduláţii, art. onduláţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficONDULÁŢI//E ondulaţiei f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, ţesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazioneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONDULÁŢIE s.f. 1. Mişcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [gen. -iei. / var. ondulaţiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DNONDULÁŢIE s. f. 1. mişcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ♢ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ♢ totalitatea undelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.