asediator

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98



asediatór adj. m., s. m. (sil. -di-a-), pl. asediatóri; f. sg. şi pl. asediatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ASEDIAT//ÓR asediatoroáre (asediatoróri, asediatoroáre) şi substantival Care asediază. Armată asediatoroare. /a asedia + suf. asediatoritor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [cf. it. assediatore].

Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN



ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN