- ometeu
- ometéu, ometéi, s.m. (reg.) augmentativ al lui om; omoi, om uriaş.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
ometoi — ometói, ometói, s.m. (reg.) ometeu, omoi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român