- oligofrenie
- OLIGOFRENÍE s.f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăţilor psihice, însoţită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice şi de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinţe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul naşterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98oligofreníe s. f. (sil. -fre-), art. oligofrenía, g.-d. art. oligofreníei; pl. oligofreníiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOLIGOFRENÍE f. Boală psihică, înnăscută sau dobândită în copilărie, care se manifestă prin tulburări ale facultăţilor mintale şi ale dezvoltării fizice. /<fr. oligophrénieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOLIGOFRENÍE s.f. (med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice; debilitate mintală. [gen. -iei. / < fr. oligophrénie, cf. gr. oligos – puţin, phren – minte].Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DNOLIGOFRENÍE s. f. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice; debilitate mintală. (< fr. oligophrénie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.