- ascunde
- ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. tranz. şi refl. A (se) aşeza într-un loc în care să nu poată fi văzut şi găsit. ♦ tranz. fig. A face să nu fie cunoscut, ştiut, înţeles de alţii; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – lat. abscondere.Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98A ascunde ≠ a arăta, a destăinui, a etala, a evidenţia, a manifesta, a mărturisiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeASCÚNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) mitoşi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ascunde în pădure.) 2. a se băga. (S-a ascunde sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ascunde banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ascunde lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tăinui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (ascunde adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Îşi ascunde ignoranţa.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuşi. (Şi-a ascunde durerea.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeascúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; part. ascúnsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ASCÚNDE ascúnd tranz. 1) A face să se ascundă; a dosi. 2) (bunuri străine) A pune într-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tăinui. 3) fig. (gânduri, fapte, emoţii etc.) A face să rămână absolut necunoscut; a tăinui. /<lat. abscondereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ASCÚNDE mă ascúnd intranz. A se pune într-un loc ferit pentru a nu fi văzut; a se dosi. /<lat. abscondereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXascúnde (ascúnd, ascúns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. şcund, istr. ascundu. lat. abscondĕre (Puşcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. part. şi perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s.n. (ascunzătoare); ascunsă, s.f. (înv., secret); ascunzătoare, s.f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s.f. (ascunzătoare); ascunziş, s.n. (loc tainic); (v-aţi) ascunsele, s.f. (joc de copii în care toţi se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-aţi ascuns?, interpretată ca s.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.