- ascultământ
- ASCULTĂMÂNT s. v. ascultare, cuminţene, docilitate, supunere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ascultare — ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi;… … Dicționar Român