- olecăi
- OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. refl. (înv. şi reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [prez. ind. şi: olecăiesc. – var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX '98OLECĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeolecăí vb., ind. prez. 1 sg. şi pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie/olecăiéşte, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. olecăiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.