oficiant

oficiant: OFICIÁNT, -Ă, oficianţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. s.m. şi f. (Grad de) funcţionar în unele instituţii sau întreprinderi de stat. [pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.

Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánţi; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFICIÁN//T oficianttă (oficiantţi, oficiantte) şi substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot oficiant. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Rar) (Cel) care slujeşte, care oficiază (o slujbă religioasă). [pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DN

OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcţionar în unele instituţii de stat; (spec.) funcţionar de poştă. (< fr. officiant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

oficiánt — a m (ā á) jur., v stari Avstriji in v stari Jugoslaviji nižji uradnik; oficial: več let je bil oficiant … Slovar slovenskega knjižnega jezika
oficiant — o|fi|ci|ant Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias