- oficialitate
- OFICIALITÁTE, (1) oficialităţi, s.f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii. 2. (jur.; în sintagma) Principiul oficialităţii = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 3. Caracter oficial, calitate, ţinută, atitudine oficială. [pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98oficialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialităţii; pl. oficialităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOFICIALIT//ÁTE oficialitateăţi f. 1) Caracter oficial; atitudine oficială. 2) Persoană oficială. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autorităţilor de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialitéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOFICIALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ♢ (jur.) Principiul oficialităţii = principiu potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale, pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 2. (La pl.) Autorităţile oficiale ale unui stat, ale unui oraş. [pron. -ci-a-. / cf. fr. officialité].Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DNOFICIALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. o (jur.) principiul oficialitatetăţii = principiu potrivit căruia procurorul şi organele de urmărire penală, precum şi instanţele penale pot să săvârşească din oficiu orice act care intră în competenţa lor. 2. (pl.) autorităţile oficiale ale unui stat, ale unui oraş. (< fr. officialité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
