ocurge

OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. intranz. (înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).

Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98



ocúrge vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic