ocurent

OCURÉNT, -Ă, ocurenţi, -te, adj. 1. (înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. – Din fr. occurrent.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



ocurént adj. m. curent

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OCURÉN//T ocurenttă (ocurentţi, ocurentte) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].

Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DN



OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unităţi lingvistice) care se întâlneşte într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN