- ocolitor
- OCOLITÓR adj. ocolit.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
ocolitor
Look at other dictionaries:
ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… … Dicționar Român
ocolit — OCOLÍT, Ă, ocoliţi, te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ♢ expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin… … Dicționar Român
