obştime

obştime: OBŞTÍME s.f. (înv.) Obşte (1). – Obşte + suf. -ime.

Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX '98

OBŞTÍME s. v. colectitate, comunitate, obşte, societate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obştíme s. f., g.-d. art. obştímii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBŞTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBŞTE 2) pop. Totalitate a organizaţiilor obşteşti. /obşte + suf. obştimeime

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

obşte — ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general,… … Dicționar Român
colectivitate — COLECTIVITÁTE, colectivităţi, s.f. Grup de oameni care trăiesc şi muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate, obşte, societate, (înv.) obştime. (Opinia… … Dicționar Român
societate — SOCIETÁTE, societăţi, s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii între oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice şi … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias