- obturator
- OBTURATÓR, obturatoare, s.n. Dispozitiv utilizat în scopul micşorării secţiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ♢ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX '98obturatór s. n., pl. obturatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBTURAT//ÓR obturatoroáre n. Dispozitiv sau piesă pentru obturaţia unei deschizături. ♢ obturator fotografic dispozitiv al unui aparat de fotografiat care nu permite luminii să cadă pe placa sau pe filmul fotografic. /<fr. obturateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ♢ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care opreşte sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [cf. fr. obturateur].Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DNOBTURATÓR, -OÁRE I. adj. care obturează. o muşchi obturator = muşchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). 2. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.