- obrăznicătură
- OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s.f. (fam.) Fiinţă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o obrăznicătură de copil.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobrăznicătúră s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBRĂZNICĂTÚR//Ă obrăznicăturăi f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. obrăznicăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.