- obrinti
- OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. refl. şi intranz. (pop.; despre răni, bube sau, p.ext., despre părţi ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecţii, a frigului etc.). [var.: obrântí vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OBRINTÍ vb. (med.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obrinteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OBRINT//Í obrintiéşte pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentritiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OBRINT//Í se obrintiéşte intranz. pop. (despre răni sau părţi rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentritiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXobrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – var. obrînti şi der. sl. obętriti sę "a arde", cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę "a (se) înroşi" (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s.f. (inflamaţie, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamaţie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.