obreaje

obreáje (-éji), s.f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – var. obrejie. sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši "parte înaltă", cf. obîrşie (Conev 41) pare mai puţin sigură.

Trimis de blaurb, 12.06.2008. Sursa: DER