- obraţ
- OBRÁŢ, obraţe, s.n. (înv. şi reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ "hotar".Trimis de baron, 19.01.2003. Sursa: DEX '98OBRÁŢ s. (înv.) trăsură. (obraţul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeobráţ s. n. (sil. -braţ), pl. obráţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBRÁŢ obraţe n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braţ] /<sl. obratuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXobráţ, obráţe, s.n. (înv. şi reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m.Trimis de blaurb, 14.08.2006. Sursa: DARobráţ (obráţe), s.n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lăţime şi patru lungime. sl. obratu "hotar", din obratiti "a (se) vărsa, a se răsturna" (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obraţie, s.f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăţi, vb. (a parcela un teren); obrăţeşte, adv. (în parcele de un obraţ fiecare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.