oboroc

oboroc
OBORÓC, oboroace, s.n. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarţă de tei, care serveşte ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea şi transportul acestora; conţinutul acestui vas. ♢ expr. A pune (sau a ascunde, a ţine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ţine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coş de nuiele fără fund cu care se prind peştii. [var.: obróc s.n.] – Din ucr. uborok.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OBORÓC s. v. dar, donaţie, porţie, raţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oboróc s. n., pl. oboroáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBOR//ÓC õáce n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea şi la transportarea cerealelor. 2) Conţinut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de măsură a capacităţii folosită, de regulă, pentru cereale. ♢ oboroc mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. oboroc mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /
Trimis de siveco, 13.05.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • oboróc — s. n., pl. oboroáce …   Romanian orthography

  • obroc — OBRÓC s.n. v. oboroc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  obróc (obroáce), s.n. – Porţie, raţie, tain. sl. obroku leafă (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov …   Dicționar Român

  • donaţie — DONÁŢIE, donaţii, s.f. Contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (concr.) Bun material transmis printr un astfel de contract. [var.: (înv.) donaţiúne s.f.]… …   Dicționar Român

  • oboroacă — oboroácă, oboroáce, s.f. (reg.) oboroc, baniţă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • porţie — PÓRŢIE, porţii, s.f. 1. Cantitate determinată dintr un material, dintr o substanţă, dintr un aliment, destinată a fi utilizată dintr o dată sau într un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porţiune) Parte dintr un tot (divizat); bucată …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”