obiectual

OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparţine lucrurilor, obiectelor. [pr.: -tu-al] – Din obiect.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OBIECTUÁL adj. v. material.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



obiectuál adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuáli; f. sg. obiectuálă, pl. obiectuále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBIECTUÁL obiectuală (obiectuali,obiectuale) livr. Care există în afara conştiinţei şi independent de ea; cu existenţă independentă 2) Care ţine de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparţine lucrurilor, obiectelor. [pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].

Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN



!obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále

Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2



OBIECTUÁL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conştiinţă; material, obiectiv. 2. care aparţine lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN