Dicționar Român. 2013.
ogor — OGÓR, ogoare, s.n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; ţarină. ♦ Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca păşune timp de un an, pentru a fi mai fertil … Dicționar Român
pârloagă — PÂRLOÁGĂ, pârloage, s.f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulţi ani, pentru refacerea fertilităţii lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog … Dicționar Român
