- năsădi
- NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. tranz. (pop.) A aşeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele); p. ext. a curăţa, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ p. gener. A risipi, a împrăştia. – Din sl. nasaditi.Trimis de LauraGellner, 05.06.2004. Sursa: DEX '98NĂSĂDÍ vb. v. coagula, erupe, irupe, izbucni, împrăştia, închega, năvăli, răbufni, răspândi, răzleţi, risipi, ţâşni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăsădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năsădeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NĂSĂD//Í năsădiésc tranz. pop. 1) (părţi ale corpului, fructe, legume etc.) A face să-şi piardă integritatea sau să capete un semn (în urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface şi a aşeza pe arie într-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curăţa şi a amenaja în vederea treieratului. /<sl. nasaditiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnăsădí (năsădésc, năsădít), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (refl., Trans.) A se închega. sl. nasaditi "a planta" (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s.n. (materie în descompunere); năsadă, s.f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriş), cf. sl. nasadŭ.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.