nărăvire

NĂRĂVÍRE, nărăviri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – v. nărăvi.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



nărăvíre s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic