nărăveală

nărăveală: NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s.f. 1. (pop.) Nărav (1). 2. (reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poţi împăca, te poţi înţelege. – Nărăvi + suf. -eală.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

nărăveálă s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts