nărăveală

nărăveală
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s.f. 1. (pop.) Nărav (1). 2. (reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poţi împăca, te poţi înţelege. – Nărăvi + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

nărăveálă s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/70848/n%C4%83r%C4%83veal%C4%83 Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”