- nămol
- NĂMÓL, nămoluri, s.n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic şi uneori cu proprietăţi radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundaţie la malul unui rău; mâl; p. ext. noroi. ♢ expr. A face (băi de) nămol = a-şi unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. "de") Cantitate, volum mare din ceva. [var.: (pop.) nomól s.n.] – Din ucr. namil, -olu.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NĂMÓL s. 1. v. mâl. 2. v. noroi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNĂMÓL s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenămól s. n., pl. nămóluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂMÓL nămoluri n. 1) Depunere formată din particule de substanţe minerale şi vegetale pe fundul unui bazin de apă (râu, lac, mare etc.), având uneori proprietăţi terapeutice; mâl. ♢ A face băi de nămol a-şi unge corpul cu nămol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, nămololuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnămól (nămóluri), s.n. – Noroi, mîl, clisă. – var. nomol şi der. sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti "a înnămoli", bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniţă, s.f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.