- noroi
- NORÓI1, noroaie, s.n. 1. Pământ amestecat cu apă şi muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ♢ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă şi apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. fig. Ceea ce murdăreşte şi trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ♢ expr. A împroşca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NOROÍ2, noroiesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.Trimis de romac, 11.03.2004. Sursa: DEX '98NORÓI s. 1. mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (Era mult noroi pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniţă, tină, tinoroi. (Era plin de noroi pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeNORÓI s. v. ogor, pârloagă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNOROÍ vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a noroi în drum.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenorói s. n., pl. noroáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnoroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. noroiésc, imperf. 3 sg. noroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. noroiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NORO//Í noroiiésc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE NORO//Í mă noroiiésc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNOR//ÓI noroioáie n. Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; glod; tină. ♢ A împroşca pe cineva cu noroi a calomnia, a defăima pe cineva. /<bulg. narojTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnorói (noroáie), s.n. – Glod, clisă, nămol. sl. naroj "elan, impuls" (Tiktin), din riti "a mişca", cf. paroi. Der. din sl. nora "ascunzătoare" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi aşteptat la naroj, ca în sl. – Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s.f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
