noroi

NORÓI¹, noroaie, s.n. 1. Pământ amestecat cu apă şi muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ♢ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă şi apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. fig. Ceea ce murdăreşte şi trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ♢ expr. A împroşca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NOROͲ, noroiesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) afunda în noroi¹, a (se) împotmoli în noroi¹; a (se) murdări cu noroi¹. – Din noroi¹.

Trimis de romac, 11.03.2004. Sursa: DEX '98



NORÓI s. 1. mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (Era mult noroi pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniţă, tină, tinoroi. (Era plin de noroi pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



NORÓI s. v. ogor, pârloagă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



NOROÍ vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a noroi în drum.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



norói s. n., pl. noroáie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



noroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. noroiésc, imperf. 3 sg. noroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. noroiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A NORO//Í noroiiésc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE NORO//Í mă noroiiésc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NOR//ÓI noroioáie n. Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; glod; tină. ♢ A împroşca pe cineva cu noroi a calomnia, a defăima pe cineva. /<bulg. naroj

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



norói (noroáie), s.n. – Glod, clisă, nămol. sl. naroj "elan, impuls" (Tiktin), din riti "a mişca", cf. paroi. Der. din sl. nora "ascunzătoare" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi aşteptat la naroj, ca în sl. – Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s.f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER