- tină
- TÍNĂ s.f. (reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TIGVĂ DE TÍNĂ s v. pepene.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÍNĂ s. v. argilă, clisă, humă, jeg, lut, mâl, mocirlă, murdărie, nămol, necurăţenie, noroi, pământ.Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Sinonimetínă s. f., g.-d. art. tíneiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍNĂ f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalităţii. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtínă (-ni), s.f. – Noroi, nămol, glod. sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se foloseşte mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s.f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni).Trimis de blaurb, 12.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.