- năimitor
- NĂIMITÓR, năimitori, s.m. (reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂIMITÓR năimitori m. rar Persoană care năi-meşte. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. năimitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.