- năiemnic
- năiémnic, năiémnici, s.m. (înv. şi reg.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă; năimit.Trimis de blaurb, 21.07.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
năiemnic
Look at other dictionaries:
naim — naím ( muri), s.n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – var. năi(e)m. sl. naimŭ conducere (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria) … Dicționar Român
năiemnicie — năiemnicíe, s.f. (înv.) slujba năiemnicului, calitatea de năiemnic; năimeală. Trimis de blaurb, 21.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
