năclăială

NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s.f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanţă cleioasă, grasă, murdară (care năclăieşte). [pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



năclăiálă s. f. (sil. -clă-), g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NĂCLĂ//IÁLĂ năclăialăiéli f. 1) Substanţă cleioa-să, vâscoasă, care năclăieşte ceva. 2) Aceea ce este năclăit. /a (se) năclăi + suf. năclăialăială

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX