- nulitate
- NULITÁTE, nulităţi, s.f. 1. Însuşirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancţiune a actului juridic care suprimă, în principiu şi pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispoziţiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98NULITÁTE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o nulitate patentă.) 2. (jur.) nulitate relativă = anulare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenulitáte s. f., g.-d. art. nulităţii; pl. nulităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNULIT//ÁTE nulitateăţi f. 1) Caracter nul. 2) Per-soană nulă, total incapabilă. 3) jur. Lipsă de valoare legală a unui act. /<fr. nullité, lat. nullitasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNULITÁTE s.f. 1. Însuşirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [cf. fr. nullité].Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DNNULITÁTE s. f. 1. însuşirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ♢ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr. nullité, lat. nullitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.