- nuia
- NUIÁ, nuiele, s.f. 1. Vergea lungă, subţire şi flexibilă, obţinută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac; vargă. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). [pr.: nu-ia] – lat. novella.Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98NUIÁ s. 1. vargă, (reg.) frişcă, japă, joardă, paliţă, strămurare, (Mold.) palcă, (Transilv.) palţău, (prin Transilv.) zvoacă, (înv.) stroi. (O nuia de alun.) 2. v. băţ. 3. băţ, coadă, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliţă, prăştină, rudă, sticiu. (nuia undiţei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenuiá s. f., art. nuiáua, g.-d. art. nuiélei; pl. nuiéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNUIÁ nuiéle f. 1) Ramură lungă, subţire şi flexibilă, curăţată de ramificaţiile laterale şi de frunze; jordie; vargă. Gard de nuiele. 2) Lovitură dată cu astfel de ramură. ♢ A da nuiele a pedepsi prin bătaia cu băţul. [art. nuiaua; G.-D. nuielei] /<lat. novellaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnuiá (nuiéle), s.f. – 1. Băţ, vargă. – 2. Lovitură de vargă. lat. novella (Philippide, Principii, 33; Puşcariu 1200; Candrea-Dens., 1248; REW 5967). E dubletul lui nuvelă, s.f. (povestire scurtă), din fr. nouvelle, der. nuvelist, s.m., din fr. nouvelliste. cf. v. sard. nuella, logud. noella "vie tînără", it. novellame "plante tinere".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.