noţiune

noţiune
NOŢIÚNE, noţiuni, s.f. 1. Formă logică fundamentală a gândirii omeneşti, care reflectă caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoştinţă generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepţie despre ceva. 3. (La pl.) Cunoştinţe, principii generale de bază într-un anumit domeniu. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis.
Trimis de RACAI, 05.11.2008. Sursa: DEX '98

NOŢIÚNE s. 1. (log.) concept, idee. (noţiune de "bine".) 2. (la pl.) v. elemente.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

noţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. noţiúnii; pl. noţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NOŢIÚN//E noţiunei f. 1) Idee generală, contura-tă logic, despre o clasă de obiecte sau despre un fenomen din realitatea înconjurătoare; concept. noţiune abstractă. 2) la pl. Cunoştinţe elementare despre esenţa unui lucru; element de bază dintr-un anumit domeniu. noţiunei ge-nerale. [G.-D. noţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. notion, lat. notio, noţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NOŢIÚNE s.f. 1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte (obţinute prin generalizare şi abstractizare); concept. 2. Cunoştinţă, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoştinţe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaşte].
Trimis de LauraGellner, 25.11.2006. Sursa: DN

NOŢIÚNE s. f. 1. formă a cunoaşterii raţionale care denumeşte o clasă de obiecte cu însuşiri esenţiale comune. 2. cunoştinţă, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (pl.) cunoştinţe, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc. (< fr. notion, lat. notio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • noţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. noţiúnii; pl. noţiúni …   Romanian orthography

  • categorie — CATEGORÍE, categorii, s.f. 1. Noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. 2. Grup de fiinţe, de obiecte sau de fenomene de acelaşi fel sau… …   Dicționar Român

  • idee — IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ expr. A… …   Dicționar Român

  • noţional — NOŢIONÁL, Ă, noţionali, e, adj. Care exprimă o noţiune (1), care se referă la o noţiune, de noţiune. [pr.: ţi o] – Din fr. notionnel. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  NOŢIONÁL adj. abstract, conceptual. (Conţinutul noţional al unui… …   Dicționar Român

  • supraordonat — SUPRAORDONÁT, Ă, supraordonaţi, te, adj. Care ocupă un loc superior într o clasificare sau într o ierarhie. ♢ Fracţie supraordonată = fracţie ordinară mai mare decât un întreg. Propoziţie supraordonată = propoziţie regentă. [pr.: pra or ] – Supra …   Dicționar Român

  • concept — CONCÉPT, concepte, s.n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noţiune 2. Ciornă, schiţă, bruion. – Din fr. concept. Trimis de m marinel, 13.11.2006. Sursa: DEX 98  CONCÉPT s. 1. v. noţiune. 2. v. ciornă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • subordonat — SUBORDONÁT, Ă, subordonaţi, te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într o relaţie de subordonare. ♦ Propoziţie subordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie, îndeplinind… …   Dicționar Român

  • anaforic — ANAFÓRIC, Ă, anaforici, ce, adj. Care reia o noţiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. Trimis de ana zecheru, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  anafóric adj. m., pl. anafórici; f. sg. anafórică …   Dicționar Român

  • element — ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ s.m. spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui… …   Dicționar Român

  • subsuma — SUBSUMÁ, subsumez, vb. I. tranz. A introduce o noţiune mai restrânsă în sfera alteia mai largi; a include, a încadra, a subordona. – Din fr. subsumer. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUBSUMÁ vb. v. subordona. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”