artilerie

artilerie
ARTILÉRIE, artilerii, s.f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă; parte a armatei care mânuieşte acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

ARTILÉRIE s. (mil.) (înv.) puşcărie. (Face armata la artilerie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

artilérie s, f. (sil. -ri-e), art. artiléria (sil.-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARTILÉRI//E artileriei f. 1) Totalitate a armelor de foc, care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distanţe. artilerie grea. artilerie antiaeriană. 2) Unitate militară înzestrată cu aceste arme. [G.-D. artileriei; Sil. -ri-e] /<fr. artillerie, germ. Artillerie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuinţate în vederea tragerii de proiectile grele la distanţă mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care foloseşte aceste mijloace de luptă. [gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

artilérie (artilérii), s.f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă. fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s.m.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ARTILÉRIE s. f. armă din compunerea forţelor armate cu guri de foc şi instalaţii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • artilérie — s, f. (sil. ri e), art. artiléria (sil. ri a), g. d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (sil. ri i ) …   Romanian orthography

  • Сухопутные войска Румынии — Forţele Terestre Române Сухопутные войска Румынии Эмблема Гла …   Википедия

  • baterie — BATERÍE, baterii, s.f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, şase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracţiune, utilajul şi personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei… …   Dicționar Român

  • canonadă — CANONÁDĂ, canonade, s.f. Tragere a unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie. – Din fr. Canonnade. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANONÁDĂ s. (mil.) (înv.) puşcărire, tunărire. (O canonadă de artilerie.) …   Dicționar Român

  • obuz — OBÚZ, obuze, s.n. Proiectil de artilerie. [pl. şi: (înv.) obuzuri] – Din fr. obus. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OBÚZ s. (mil.) (înv.) cumbara. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • artilerist — ARTILERÍST, artilerişti, s.m. Militar dintr o unitate de artilerie. – Din rus. artillerist, germ. Artillerist. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98  ARTILERÍST s. v. tunar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  artileríst s. m …   Dicționar Român

  • baraj — BARÁJ, baraje, s.n. 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (mil.) Lucrare de fortificaţie făcută spre a opri… …   Dicționar Român

  • cheson — CHESÓN, chesoane, s.n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr o ladă de tablă închisă, împărţită în compartimente, destinat pentru transportul muniţiei. 2. Fiecare dintre despărţiturile cu pereţi metalici care se fac la o navă, cu… …   Dicționar Român

  • divizion — DIVIZIÓN, divizioane, s.n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie care corespunde unui batalion. [pr.: zi on] – Din rus. divizion, fr. division. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98  divizión s. n. (sil. zi on), pl. divizioáne T …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”