Dicționar Român. 2013.
inabilitate — INABILITÁTE s.f. (livr.) Lipsă de abilitate; stângăcie. – Din fr. inhabilité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inabilitate ≠ abilitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INABILITÁTE s. v. neîndemânare, stângăcie. Trimis … Dicționar Român
maladresă — MALADRÉSĂ s. v. neîndemânare, stângăcie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime maladrésă s. f. (sil. dre ; mf. mal ) adresă Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MALADRÉSĂ s.f. (Franţuzism) Neîndemânare. [< fr.… … Dicționar Român
ciopârţi — CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb.… … Dicționar Român
mangoseală — MANGOSEÁLĂ s. v. neîndemânare, stângăcie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
masacra — MASACRÁ, masacrez, vb. I. tranz. A ucide cu sălbăticie şi în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; p.gener. a ucide. ♢ fig. A strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc. – Din fr. massacrer. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
nepricepere — NEPRICÉPERE, nepriceperi, s.f. 1. Lipsă de iscusinţă, de îndemânare, de destoinicie, de competenţă; incapacitate. 2. Lipsă de înţelegere. – Ne + pricepere. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Nepricepere ≠ pricepere Trimis de… … Dicționar Român
stângăcie — STÂNGĂCÍE, stângăcii, s.f. Lipsă de îndemânare, de uşurinţă în mişcări, în exprimare, în comportare etc. ♢ loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. ie. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
îndemânare — ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – v. îndemâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare… … Dicționar Român
ştromentui — ştromentuí vb. IV (reg.) a face ceva cu neîndemânare. Trimis de blaurb, 26.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
